„Un bărbat înnoadă funii groase acolo unde femeia, subtilă şi strategă din natură, împleteşte fire de păianjen” Garabet Ibrăileanu - M-ascund după-ntrebări, pretind răspunsuri, Combin culori de gând inexistente, Adun sub aripi primăveri, capricii, Măsor iubirea noastră în procente, Dar ştiu că tu mă înţelegi, iubite, Alintul meu e-o dulce abdicare, Când îmi săruţi obrajii uzi de lacrimi Să-ţi aminteşti că roua dintr-o floare O sorbi. Mi-eşti drag aşa cum numai cerul Mă-ntâmpină în zori... Tulburătoare, Tandreţea mâinii tale-mi dă răspunsul, Dar zămisleşte-o altă întrebare. - Ești ca un paradis plin de enigme, Minuni răsar sub paşii tăi. Alintul E ca o poezie ce mă-ndeamnă Obedient să-i aflu labirintul. Când îți ating tulpina mă-nfioară Parfumul fin și formele curbate, Iar roua de pe gura delicată O sorb ușor când te întinzi pe spate. Atât de dragă nu mi-a fost niciuna Din stelele pribege-n galaxie, Ești plină de-ntrebări și de răspunsuri, Dar tu, minune,-mi aparții doar mie. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă - Editura PIM Iași - 2016
sâmbătă, 31 mai 2025