bag vorbe în mașina de tocat le iau în pumni și modelez chiftele hrănind morișca viselor cu ele prăjite-n lacuri de ulei uzat adus din fostele bucătării din niște fantomatice localuri unde curgeau cândva arome-n valuri pe urma legendarelor tării din fructele gândirii fermentate cu drojdia ispitei literare ce se căznea să prindă clipa care sâ poarte omul în eternitate dar tac și-mi beau agheasma-n bună pace: ne fierbe oala lumii orice-am face.