Curg ploi la porți de altădată, Curg ploi de griji și de nevoi, Iar cerul nu va fi vreodată La fel, cum nu vom fi nici noi! Și dacă totuși întâmplarea Va da și timpul înapoi, Nu vom lăsa poate uitarea Să-și facă chipuri de strigoi! Ne vom trezi din adormirea Ce ne-a cuprins și subjugat, Eradica-vom nesimțirea Și-al ei sălbatic rol ingrat! Ni s-a rescris o altă soartă Și s-a pornit un alt război; Deschidem iar aceeași poartă, Dar am rămas la fel de goi! S-au pus iar biruri peste poate Să-i sature pe alți ciocoi; Cine nu poate da din coate Rămâne hrană la strigoi. Suntem sătui de nedreptate, De legi și alte clanuri noi Ce dorm în plen făcând dreptate! Ne-am săturat, vă spun! De voi. Ne-am săturat de așteptarea Copiilor din alte țări Duși să aducă bunăstarea Pustiului rămas prin gări! De reguli noi în sănătate, De morții ce nu sunt eroi Și astă falsă libertate! Ne-am săturat chiar și de noi! Voi cei urcați pe false glorii, Mai coborâți și pe pământ Și nu mai mutilați istorii De parcă n-aveți nimic sfânt! Mai dați o șansă celor care Abia acum de s-au născut Și nu lansați ninsori polare Peste o lume fără scut! Nu mai priviți cu nepăsare Spre glăsuirea celor mulți! Că neamul nu mai vrea trădare Și nici să umble iar desculți! Destul ați pustiit ca hunii Și ați lăsat munții golași! De se trezesc din morți străbunii N-or mai găsi decât pungași! Timpul nu-i gară de-așteptare… Nimic nu este cum a fost. Într-ale noastre vechi hotare Ar trebui s-avem un rost!
sâmbătă, 31 mai 2025