Calcă-n copite cerbii pistilul unor maci. Cu ochi păgâni de fiară pândeşte asfinţitul. Se torc fuioare stranii pentru copii-copaci, Ce dezbrăcaţi de sânge înfig în ei cuţitul. Mai plânge-o lună ştirbă, mai tace, mai suspină... Un soare o atinge cu raza-i de otravă. Mai sunt păcate-n stele cât mai există vină în scorburi părăsite de şerpii de otavă. Când ninge-n antifrază şi verile-s mai reci, Amestecă o toamnă culorile-i difuze, În paşii tăi de iarbă şi nu mai poţi să pleci, Căci te surprinde iarna cu nopţile-i confuze. Rămân în aşternuturi de izmă şi gutu, În timp ce samovarul îmi fierbe-o nouă veste. C-ai aţipit pe-un cearcăn de raze albăstrui, Şi nu vom şti nici mâine sfâsitul la poveste.
sâmbătă, 31 mai 2025