Nicio frunză nu stă să se mire de tot ce i se întâmplă, priveşte anotimpurile cu părere de rău şi moare la un moment dat supusă, dar nu-şi uită ciclul feminităţii ei. Priveşte-o numai cum se zbate în jurul luminii, o absoarbe precum o femeie iubirea care o împlineşte-n trup. Ce ştiu e că trbuie să se înţeleagă mersul, măsura trecerii dintr-o fază în alta ce lasă loc interpretării. Noi suntem copacul, nu frunza şi mai mult decât atât putem să ne schimbăm cu timpul, ceea ce vedem în preajmă se cerne prin filtrul interior până se naşte golul din memorie şi drumu'-i fără întoarcere.
sâmbătă, 31 mai 2025