Pe planeta noastră nimic nu e perfect, dar totul e creat cu inteligență, nici o omidă nu e perfectă, ea până la urmă se transformă-n fluture, iar noi vom privi uimiți culorile încântătoare ale aripilor în zborul lor spre soare. Aș vrea să treacă timpul să ieșim din imperfect și să punem anxietatea-n scoicile mării, iar sunetul valurilor să-l așezăm în perne pentru vise plăcute. Apusul soarelui vine ca un sărut dulce între mare și soare ce ne alintă-n iubirea noastră pentru perfect. Vreau să fiu eu însumi în imperfect, cu fragilitatea mea, cu greșelile mele, cu visele mele, cu sensibilitatea mea la fel ca un fluture care-i întotdeauna capabil să zboare printre lucruri simple cu delicatețea imperfecțiunii.
sâmbătă, 31 mai 2025