Ninge. Fulgii de zăpadă Stele de cleştar aduc. Ninge. Gândurile mele Spre odată iar se duc. Flugii cad din poala iernii, Câte unul, albi, în şir. Din cufărul amintirii Cheamă dorul de copil. Dorul cu aripi şi gheare Ce de inimă s-a prins Şi-o înalţă zburătoare Şi o spintecă în plâns. Şi se duce călătoare Inima cu gând şi dor Spre tărâmul fericirii Smuls de timpul trecător. Pe-ale visului meandre Mă întorc în satul meu Aşezat lângă coline Şi păzit de Dumnezeu. Satul ce era odată Universul meu finit Unde joaca sta pitită Prin livezi fără sfârşit. Ca în basm, ale ei braţe Mă luau de multe ori Să mă facă prinţ de seamă, Dintre cei cuceritori. Când luam în mână spada Din puiet de frăsiniş, Nimiceam orice balaur Fioros cu-al ei tăiş. Îmi ştiau de frică pomii, Căci urcam pe fruntea lor Împreună cu motanul Să cătăm spre viitor. Galbenele orizonturi Cu beteală-n rozaliu Îndesau, la ceasul serii, Chipul soarelui târziu. Eram prieten şi cu stele Răsărite uneori Pe deasupra minţii mele, Nopţilor scăpărători. Primăvara, cu petale Năpustea peste grădini Şi îmbălsămau tot satul Pomii cei de floare plini. Vara, când intrau în holde Combine la recoltat, Înotam în grâu ca-n balta Iazului apetisant. Luţul cel pân’ la genunche* Lin curgând către apus Oricât ne scălda în apa-i Nu găseam că-i de ajuns. Şi-apoi toamnele acelea Încărcate de pomet Ce ne căptuşeau cămara Să ne-ajungă berechet. Gustul merelor de aur Perpelite de Crăciun Pe plita veche-a bunicii…. Nu găseai ceva mai bun. Iarna, strada cea în pantă Era toată derdeluş. “Pârtie!!!” Striga tot dealul Când porneam la săniuş. Care sănii, care schiuri, Care saci cu fân pufos Zbârnăiau trecând la vale Într-un chiot bucuros. Era iarnă, era vară, Era toamnă, era vis, Era primăvară-n floare… Peste toate mult a nins. ………………………… Ninge din hambarul iernii. Ninge parcă infinit. Farmecul copilăriei Amintirea l-a găsit. Dedradul cel dintre dealuri, Satul meu ce m-ai crescut, Prunc pe uliţele tale Fost-am parcă nu de mult. Şi-aş fi stat vreo cinci milenii Dedrăţean, copil pe veci, Dacă n-ar fi nins prin mine Anii iernilor prea reci. Ninge din fuiorul vremii Ninge parcă nesfârşit Troienind copilăria Sub zăpezi de infinit. Dan Lăzărescu, 22.01.2019. Poem dedicat satului meu natal, Dedrad.
sâmbătă, 31 mai 2025