Ninge metalic cu fulgi bivalenți - lovituri de ciocan pe arborii goi - de parc-ar pica din nori transcendenți metal risipit printre pași de strigoi. Văd cer de mercur pe albul miraj și stoluri de corbi croncănind a polei Mi-e gândul un zbor căzut în picaj, fosilă captivă în ambră și stei. E soarele-nchis în griul palat, iar viezurii suri - iubitori de bârlog - prin glodul obscur, cu frunze pavat, adulmecă iarna și timpul zbârlog. Balauri îmi par stejarii-troian, de-al crengilor zbucium sub nori căzători; Și ninge vântos, cu fulgi de titan, prin ochi nălucind strălumină de zori.