E-aşa tăcere că auzi Cum apa-n râu îngheaţă Şi își blestemă fulgii uzi O prăbușire-n viaţă. Idealitatea lor de-argint Scrâşnind în lut se frânge - Gemândul dor de pe pământ Zboru-n văzduh deplânge. Se simte-al deznădejdii pas Din soarta iar înfrântă, Visarea crailor în glas Şi îngerii ce cântă, Durerea norului de sus Când fulgi şi fulgi noi pierde... Aud venirea lui Isus Și inima-mi cum crede. Victor Bragagiu