Parcă sunete de goarnă Au nins arbori arămite, Bolta-ntreagă se răstoarnă Peste ape înlemnite. Citesc note de alamă Sunătoare-n freamăt galben Care cheamă, care cheamă Culori frânte într-o salbă. Că se-mbracă-n ele paltini Și se-mpodobesc jugaștri Mereu alte, mereu alte Aiurind norii albaștri. Trâmbițări îs numai teii, În stejari bronzuri sunt treze Parcă-și sună solzii zmeii Din picturile chineze. E atâta zăngănire Freamăte c-au dat în clocot De cad frunzele-n rotire Ca și dangăte de clopot. Muzica prăvale grindini Rupând filele din creștet Că îngheață pretutindeni Un văzduh tăcut și veșted. Doar se smulg din valuri crețe Și parfum de crizanteme Cârdurile îndrăznețe Prefăcute-n diademe. În zări fragede să-nece Frica de sunări uscate Mai străine de la rece, De ninsori cât mai departe. Curg miresmele de Soare Și aromele de miere, Ninge cu ecou de aripi Și tăcere... și tăcere... Victor Bragagiu