Trepte spre cer, se adâncesc în dram Lăsând pământul la răscruce Sunt ramuri ce adesea cad în geam Spunând el vântul unde duce. Noian de anotimpuri sunt bizar Pierdute fără de vreun început Sunt amăgiri ce nu mai au habar Dacă au vrut şi poate de n-au vrut. Ninsori de primăvară se abundă Peste el gândul fără de prihană E ea natura ce mai vrea să tundă Şi amintiri ce nu mai cer pomană. Ninsori de primăvară ce-i pustie Când ghiocelul a uitat s-apară E amalgam de dulce-amăruie Ea viaţa ce se duce-n doară. Pierdute sunt clipele poate Pierdut e şi amurgu-n lună Pierdute sunt şi peste toate Doar amintiri mai strâng în mână.
sâmbătă, 31 mai 2025