Noaptea cu vise. Am plecat în noaptea asta, la-ntâlnirea mea cu vise, adunând toţi fulgii iernii, toate stelele lucide, timpul, ce presează anul, luna iernii ce-o cuprinde, parcă din copilărie, în priviri îmi revenise. Agătate în cădere, stele îngheţate-n joacă, conturează forme stranii...parcă oameni, parcă locuri, gândul răsucit alene într-un vis ciudat de jocuri, mă atrage-ntr-o poveste, ce în noapte mă provoacă. Străzi aglomerate, ninse, oameni căutând crăciunul, brazi tăiaţi de pe coline, sufocaţi de instalaţii, peste care adormite-'mpărăţesc doar constelaţii, un miros nebun de carne ce-a împodobit ceaunul. Dimineţile-ngheţate, fără cântec, fără fum, mă alungă din visare, contopindu-mă cu gerul, trupul greu mi se adună, invocând în taină cerul, mă răpesc din somn cu vise, parcă mă întorc din drum.