Nonsens ( protest ) Iată nopțile albastre într-o minte rătăcită cum sculptează neuronii amețiți de-atâta fum, îngerii din vise bete prin oglinda plictisită plănuiesc o evadare peste granița de scrum. Se dezlănțuie nimicul în oceanele de brațe Unde-Atlanticul ascunde scrisul zeilor uitați, buzele răscolitoare "al infernului" s-agațe gândurile bântuite de uitarea celorlați. Se așază pe o palmă cât America de mare Măsurând prin ochi de sticlă al hârtiei adevăr Și cu mare ușurință urcând muntele de sare își imaginează lumea ca și viermele din măr. Doar pustia nisipoasă șerpuiește-n largul zării încercând integritatea Creatorului imens, litere, cuvinte sparte, într-o zi a defilării, pasăre rănită-n zborul spre al verbului nonsens. Mitică Horlaci 20 oct..2018 Londra