Nopţile de Vară Mi-aduc aminte,- adesea ori De vremea când eram copii, Că multe lucruri îmi plăceau Ce seri de seri mă fascinau, Şi-acum îmi produc nostalgii. Când se punea punct la joacă Şi-apoi luam masa, în familie, Mama sub grijă, gătea patul - Şi ne plăcea, nu doream altul Eram toţi plini ... de bucurie. Îmi amntesc că iubeam mult Când în lunile calde de vară, Sub cerul liber, noi dormeam Şi-n faţa casei ne-odihneam Pe-un pat de rogojină-afară. Întinşi la rând, priveam în sus Cum stam culcaţi pe căpătâie, Şi urmăream pe-albastrul cer Lumini ce-apar, şi-ndată pier Şi stelele-ncepeau să năruie. Cum traiectoria cea luminoasă Poate-n neant ea că se stinge, Şi-n griji deloc nu ne-angajam Că-ncrezători, fermi toţi eram Cum că pământul, nu-l atinge. Şi-astfel, spectacolul priveam Până când ochii se-nchideau, Odihna nopţii spre-a ne-aduce Sub somnul cel dorit şi dulce - Când peste noi stele scânteiau. Flavius Laurian Duverna 28 noiembrie 2014
sâmbătă, 31 mai 2025