Noroc în albastru

Primăvara stă-n copac
parcă-i Doamne cocostârc
și-am atâta verde-n cap
pielea toamnei la oblânc

Parcă-i Doamne cocostârc
cerul atârnând deasupra
e un nor și mai adânc
steaua-și saltă-n aer umbra

Cerul atârnând deasupra
am atâta verde-n cap
din cerneală-mi ridic cupa
primăvara stă-n copac

Parcă-i Doamne cocostârc
ce-a rămas cu steaua-n  pârg

Costel Zăgan, CEZEISME II