Locuind acolo Unde vieţuiesc, Cǎ aşa s-a întâmplat Sǎ fie, E un prilej plǎcut Sǎ mulţumesc Zilei de ieri, Rece stafie! Nu am ajuns, Oricât m-am strǎduit, Sǎ îmi ucid Vrun sentiment Rebel, Când o cǎţea a simţurilor A reuşit Sǎ muşte sǎlbatic Lǎsând o urmǎ de rimel. Sunt singur, oare? Mǎ-ntreb, tǎcând! De ce nu sunt şi eu Ca voi? Cu toate astea, Mǎ strǎpunge-un gând: ,,De-s eu cu mine, Nu sunt singur, Suntem doi”.