Nu te mai da fată mare !

Nu te mai da fată mare!

Nu te mai da fată mare!
Cu mine nu ţine,
Eu nu-s casă de marcat
Să iei bon de la mine.

Îmi vorbeşti mie de morală?
De legi creştine?
Prea bine,
Uită-te la tine!

Porţi fuste mini
Şi pantofi cu toc
Şi buzele tale
Eclipsează macul pe loc.

Ştiu, eşti emancipată
Studentă manierată,
Dar... cu fetele tale
O faci lată.

Ai carte?
Şi ce faci cu ea
Când nu ştii să faci o cafea?

Îmi vorbeşti mie de Kant?
Noaptea el vine din carte
Cu mine ia parte,
La masă,

Când dezbrăcăm o Grasă
Şi pe sora ei
Numită Jidvei.

Vorbesc cu el toate cele
De ape, de foc şi de stele
Şi lui îi se pare ciudat
Că tu citeşti neîncetat.

Dar despre viaţă tu ce ştii?
De spălat, de făcut copii?
Morala te îndepărtează
De cele lumeşti?

Doamne, cum poţi să trăieşti?
Te uiţi mirată la mine
Şi nu-ţi convine
Că eu citesc, bizar,
Revistele din bazar.

Ai carte?
Şi ce faci cu ea
Când tu nu ştii să faci o cafea?

Îţi place metafora grea?
Ia o ţuică si bea!
Şi să vezi cum mii de stele
Pleacă din gene rebele
Pe obrazu-mi agale
Coboară-n palmele tale
Ca fulgi ai iubirii, de nea,

Căzuţi din inima mea.
Apoi ce faci cu ramura ta
Îmbrăcată-n lacrima mea
De nu ştii sa faci o cafea?

Aşa că nu te mai da fată mare!
Cu mine nu ţine,
Eu nu-s casă de marcat
Să iei bon de la mine.

Ştiu, ţi-e ruşine
Că răsfoiesc PLAYBOY,
Dar dacă erai aici
Răsfoiam amândoi!