O singură femeie Până acum, o singură femeie ai reușit să suporți, și nici pe aceea în fiecare ceas. Nu te poți plânge de prea grea încercare. În amurg o pierzi printre gene, în zori o pierzi printre nori. Dacă plouă, smulge stelele ce răstignesc de veacuri eternitatea pe bolta lumii și-ți inundă visele cu ochii ei ce nu stiu să doarmă. Cel stâng zboară printre zâmbete, mai mereu, de vreo frumusețe agățate. Cel drept poartă săgeți menite să sperie câinii vânătorilor de naivitate. Dacă e soare, în inimă-i cresc fluturi de toate culorile, din degete-i curg picături de tandrețe și din rutină face o sărbătoare. Când pleacă, lumina te strânge, iarba îți taie tălpile și vrăbii uimite ți se sparg de frunte. Când e lângă tine certitudinile își pierd echilibrul și cad într-o liniște stranie... Iar tu... din când în când, te lepezi de tine, să rămână doar ea, înflorată și vie.
sâmbătă, 21 iunie 2025