O zi oala de aramă Pe-o vecină de lut cheamă, Ca să facă ambe-un drum. Însă aceasta au zis: Nu pot; Las mai bine să m-afum, Decât să mă stric de tot. Dar tu în coaste chiar ţestoasă, Nu ca mine ticăloasă, Pas ferice-oriunde-i vrea. La tot felul de-ntâmplare, Zis-au oala cea mai tare, Protectoară mi-i ave. Dac-un lucru colţuros, Repede sau pre vârtos Ar umbla ca să te sfarme, Ver măcar ca să te darme, Eu la mijloc voi intra Şi de daună te-oi scăpa. În asemene parolă, Dată de-o lucită oală, Biata oală se încrede, Lasă vatra şi purcede. Merg ai noştri călători, Târâindu-se cu spori, Dar compania merge slut, Alt-arama-i şi alta-i lut. Vrând ii pest-un hop să treacă, Între sine se tot freacă Ş-înc-o mie urme nu-s Ce-n a lor voiaj s-au dus, Când arama în moale pele Aşa foarte-un ghiont au dat, Că-n mănunte hârburele, Gemând, oala s-au stricat. Cu acel mai tare foarte Nu umbla, ci cu mai moale, De nu vrei acestei oale S-aibă în urmă trista soarte!
sâmbătă, 19 aprilie 2025