one woman show

e vorba despre cortina tăcerii 
căzând peste buze în fiecare noapte când nu eşti aici
despre aplauzele asurzitoare ale necunoscuţilor care mă curtează insistent
despre bătăile unei inimi speriate
de sufleorul care sforăie grotesc 
obosit de rutina spectacolului

rolurile s-au distribuit haotic
actorii socializează lăudându-şi unul altuia măştile suprapuse

cine sunt eu

femeia unei singure iubiri
distribuită în spectacolul propriei vieţi
„one woman show”
cortina cade cu zgomot după primul act
tu mă aştepţi în backstage să-mi dăruieşti un buchet de amintiri albe

în spaţiul dintre două respiraţii
am timp să te iubesc mai mult decât vei fi iubit vreodată

fă-ţi timp să rămâi lângă mine
măcar atât cât luna trece prin decor
***
m-am ascuns în foaierul inimii tale
să nu m-atingă palmele singurătății
să-mi strivească liniștea de pe buze
am concediat sufleorul
nu este calificat pentru rol
nimeni n-a scris un text pentru noi
piesa înflorește cu fiecare cuvânt sădit
imprevizibil
inedit
imposibil de plagiat

în actul nostru nu-i loc pentru zmei
nici pentru vrăjitoare
alba ca zăpada nu mușcă din măr
a învățat din păcatul evei
despre șarpe
trădare
paradis și infern

știu cine ești
nu te-ai născut pentr-un singur dans
ești regina balului
jumătatea poeziei care îmi lipsea 

liliana trif & ioan grigoraș