În orașul fără umbre ne este greu să ne găsim când fiecare stradă e un antonim cu urma tălpilor ce ne-o exclude lăsând-o să se scurgă printre pietre anonim. În orașul fără umbre bătăile de clopote nu au ecou iar prin tramvaiele abandonate în depou răzbește vântul rece-al unor tundre turnându-ne rugina căutării în lingou. Nu-i urmă de oraș, nu-i urmă de pavaje, nu-i urmă nici de gânduri aruncate în pubele, cum nu-i nici joc în miez de noapte între iele; doar manechinele-n vitrina unor tricotaje păstrează urmele-mi de dinți înfipte-n piele.
sâmbătă, 31 mai 2025