ochii infectaţi de priviri bănuitoare dormitează în jurul depoului din mine nu sunt fericit paşii obosiţi de noroiul care îmi adoarme pe tălpi vibrează mut vaporii eliberaţi din stomac mârâie printre dinţi ca animalul din gând în care am dat cu piciorul fără să ţin seama de bubele şi abcesele de sub piele din vene chipuri ascunse mă privesc ca pe un simplu provincial un împinge tava ori ca unul pe care-l interesează dacă Nichita sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel numărând de la unu la doi sau de la doi la unu nu ştiu următorul sunt eu privesc din spatele întrebărilor ridate doar chipurile din vene cunosc povestea pentru că rostul meu nu e să urăsc daţi-mi cu bocancii în cap scuipaţi-mă sub limbă şi imaginaţi-vă că sunt animalul care există în fiecare din voi nu vă urăsc mă afund tot mai mult în trupul năpădit de igrasie până trec
sâmbătă, 31 mai 2025