De trei zile-acum pe mare, Navigând fără-ncetare, Noi pământul l-am zărit! Vântul suflă şi ne-mpinge; Orizonul ne încinge Ca un cerc nemărginit. În ce parte se repede, Ochiul omului nu vede Decât umede câmpii. Marea-i lată şi adâncă! Cine ştie mâine încă De-om mai fi printre cei vii? Ziua trece, ziua scade Şi pe gânduri omul cade, Suspinând încetişor. Noapte-aduce mii de stele, Varsă-o lacrimă de dor. Iar o păsărică vine Prevestind ţărmuri vecine, Liman vesel şi deschis. Pe catarg ea saltă, cântă, Ne uimeşte, ne încântă Şi-apoi zboară ca un vis. Într-un suflet cu simţire Astfel glasul de iubire Sună dulce-ncântător, Şi din noaptea-ntunecată Îl trezeşte de-i arată Mult ferice viitor. Astfel glasul libertăţii Va suna-n ziua dreptăţii Pentru biata ţara mea, Şi din umbrele durerii Steaua mândră-a învierii Răsări-va pentru ea!
sâmbătă, 19 aprilie 2025