Prin aerul verde al serilor de mai, Cu aripi fotonice, gândurile, încărcate până la refuz cu necreatul foc , Acoperă imensitățile ce li se deschid, Asemeni porții De pe calea Ce urca Spre cuibul abia născuților îngeri. În urma lor mieii stelari zburda hrăniți din belșug De mama lor lactee .