E verde localul, pe mese, pe geamuri, Iar muzica-i veche și tăria barbară… Meduze de sticlă dansează prin baruri, Cu mustățile negre de fum de țigară. Jazzul răsună din trista fanfară, Melodic în cheie și grav în mesaj: - E-o criză frumoasă venind din vioară, Ce-mi plânge pe umăr și-mi face deranj. Ce verzi sunt ferestrele văzute de-aici! Și ce bună-i țigara fumată în doi, În zgomot de clape, când toate-s cuminți… Și plouă – e veșted, murdar și e noroi… Pe-afară și-n casă te-aștept să mă minți: - Demență și argou sunt ”eu” fără ”noi”…
sâmbătă, 31 mai 2025