Pe gânduri ziua, noaptea în veghere, Astfel viaţa-mi tot în chinuri trece – Va vrea natura oare să se plece La ruga mea – să-mi dea ce i-oi cere? Nimic nu-i cer decât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere – Decât să port iubirea-mi în tăcere, Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locaşul pătimirii: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firii. O dată te-am văzut – o clipă numai – Şi am simţit amarul omenirii… Ce-am folosit că-l ştiu şi eu acuma?
Similar
