De-ar vrea înaltul prooroc, Mohamed strălucit, Să-mi fie ziua cu noroc Şi dorul împlinit! De-aş prinde-acum în mreja mea Pe-a mării împărat, Ce poartă-n frunte-o mare stea, Un talisman bogat. Eu care sunt un biet pescar Purtat din val în val, Eu care dorm la iuschiudar, În iarba de pe mal, Eu, Abdulah, cel mai voinic Vâslaş de pe Bosfor, Ce n-am decât un biet caic Ş-un suflet plin de dor! Allah! atunci orice-am dorit, Allah! orice-aş vrea eu, De la apus la răsărit Ar fi îndat-al meu: Caftane, şaluri de Caşmir Cu late, scumpe flori, Iuţi armăsari de la Misir Ca vântul de uşori. Ş-un lung caic de abanos În aur prelucrat, Cu imnuri din Coran frumos Pe margine săpat, Şi treizeci de vâslaşi osmani Ce vesel ar zbura Mai repezi decât ielcovani Pe-ntinsa Marmara. Dar n-aş vrea nici stofe cu fir Şi cu mărgăritar, Nici largi caftane de Vizir, Nici falnic armăsar. N-aş vrea nici săbii de Taban Deprinse la omor, Nici lung covor de Ispahan Ce saltă sub picior. Allah! jur că de-aş avea A mării talisman, N-aş vrea să fiu vizir, n-aş vrea Nici padişah-sultan. N-aş vrea comori, n-aş vrea să am Nici chioşcuri, nici sarai, Nici să dezmierd în Bairam Huriile din rai. Ci-n mrejă dulce prefăcând Duioasă-inima mea, M-aş duce-ncet şi tremurând Să prind norocu-n ea, Să prind copila lui Topal, Frumoasa Biulbiuli Ce cântă noaptea lin pe mal, Pe mal la Kandili!
sâmbătă, 19 aprilie 2025