Peste zări de primăvară

Peste flori abia ieșite
De sub frunze ruginite
Se-așternu în fapt de seară
Iarăși dalbă plăpumioară.

Ramurile-mbobocite,
Niște vrăbii cam zburlite
Tremură si se-nfioară
Întrebându-se-ntr-o doară:

Dochia, oare ce mai face,
Iarăși nu ne lasă-n pace?!
După cum se vede-afară,
Încă nu e primăvară!

În zbor trece un sticlete
Îmbufnat că n-are ghete,
Ba iar trebui, se pare
Și-un cojocel în spinare!

Doar pe-o margine de zare
Sub a cerului hotare,
Cât privirea se-odihnește
Plăpumioara se topește!