Un mic peşte, Mare-a creşte, Dacă zile va avea; Dar prinzându-l tu abia, Să-i dai drumul, iar să-ţi vie, Ar fi mare nebunie! Un crap încă foarte mic, Fiind încă chiar pitic, Pescuitu-s-au odată În o apă turburată. Când pescarul l-au văzut Au zis: Bunu-mi început, Unul mulţi va să-mi câştige, Şi cu ii pe tine-oi frige; Deci în sac aşteaptă-un pic! Crapu-i zice-n a lui limbă: Ce-i să faci c-un peşte mic? Cu un mare, rog, mă schimbă, Că în zamă sau friptură Nice-s de-o îmbucătură; Lasă-mă să mă fac crap, Că de undiţă nu scap. Ş-apoi preţ va da becierul Să mă ducă la boierul, Când acuma până-n sară Osteni-vei tu aici Ca să scoţi din apă-afară Mizerabilii pitici! Dar pescarul flămânzit, Care zama-n gând o soarbe, Nu se-nşeală d-aste vorbe Şi-n acest chip i-au vorbit: Ce ghibace ritorie Dizvăleşti acuma mie, Să te duci l-a mea odaie, Acolo în o tigaie Când în cald unt vei pluti Mult mai bine-i sfârâi. Căci proverbială e bună: Ce-i în mână nu-i minciună.
sâmbătă, 19 aprilie 2025