mereu sunt uimit de cum îţi poţi urca tu scările de-a-ndăratelea mai repede decât toate contemporanele planetare la un loc şi caut inutil răspunsuri în galaxia întrebărilor iar uneori mă gândesc cu tristeţe că voi pierde iar mântuirea pentru că ţi-am dezechilibrat fără intenţie puţin tocurile spre nirvana rămân un voyeur exilat stigmatizat ca un eunuc mirosind a credinţe amestecate cu virginitatea ta îngerească blazon sculptată pe inimă în aşteptarea minunatei întâmplări prorocite sunt buimac îţi spuneam de uluire dar tu urci mai departe înapoi privind înainte şi mă tem că m-ai putea face în curând chiar fără să ştiu mai fericit decât aş putea suporta sunt pe urmele tale
sâmbătă, 31 mai 2025