Cu ochii închişi în cuvinte şi aripi crescute în tălpi alerg pământ de-aduceri aminte şi înalt, peste cer, tremur din aripi zboruri nefrânte... O herghelie de stele întinde lumină pe frunţile norilor ca nişte cai ce-şi flutură coama din iarba puţină ruptă albastru de verde din rai... Într-un colţ de zâmbet de lună în murmur de cântec de paşi se arcuiesc ştrengar litere albe cu talpa nebună de rătăcire prin timpul fugar... La capătul străzii de sticlă, pe-o margine ruptă dintr-un abis, o pasăre floare cu ochiul deschis vede într-un miez de noapte oblică lumina ce râde-n petale de vis...
sâmbătă, 31 mai 2025