Dumnezeu a tras draperiile cerurilor Când ne-a trimis potopul acela de vară Parcă s-au despletit coamele tuturor norilor Când mi-ai dăruit îmbrățișarea fugară Parcă eram doar tu și eu într-o pictură imaginară Culorile se prelingeau una într-alta Până ce au început să dispară... Tabloul se risipea, răsturnându-se pe bolta înalta Parcă plângeam și noi și cerul-fariseul Parcă începuse să ne doară Soarele, care nu mai voia să răsară. Apoi...a apărut curcubeul.