Plouă iarăși la fereastra noastră Plouă mocănește la fereastra noastră Și ochiul îmi plânge, lacrima-i sihastră, S-a desprins izvor, dintre norii vieții Fiindcă astăzi, iară, s-au certat poeții. Nu ai vrea iubite, să ne scrii vorbirea Prinsă în obstacol, cântând, amintirea, Sau nu vrei durerea, să ierneze-n dor, Dorul dus în noapte, ca un somn ușor!? Fiindcă-n noi tăcerea, plouă pe-ndelete, Și-amintiri de-o viață, cu roze în plete Săltându-ne luna, cu grădini de flori Să scriem duete-n, lacrima din zori. Plouă cu iubire, plouă cu putere, Mă tot plouă-n suflet, glăsuind durere, O durere surdă dusă iar în somn Pentru veșnicie-n lăcrima de domn. Plouă mocănește la fereastra noastră Și ochiul îmi plânge, lacrima-i sihastră S-a desprins izvor, dintre norii vieții, Fiindcă astăzi, iară, s-au certat poeții.
joi, 19 iunie 2025