din ciclul '' Versuri pentru preafrumoasa Doamna'' Poartă un inel fantastic Lumea s-ar putea s-o ştie. Poartă un inel fantastic Ce-n globeaza-n el o vrajă cu mirosul de Poem, Iar eu prins de geruri triste şi cu sufletul tăciune, Sfârtecat de părăsire, mă trezesc învins şi gem. Ieri, pe strunele vorbirii aşeza înţelepciune Peste holdele iubirii, luminând ca giuvaer, Aş fi vrut s-o ţin în suflet, ca icoană fermecată, Cum păstrează-n cufăr zestrea o copilă de boier. Peste liniştea senină ea venea cu gând de viaţă Ca un nufăr de lumină legănat pe ochi de lac. Dumnezeu când o crease cu priceperea-i divină I-a dat farmec şi lumină sub parfum de liliac. Când sosea ca sol al zilei, turna valuri de lumină Şi-n miresmă îmbietoare sufletul mi-a legănat, Doar în cer divinitatea, aduna prin suluri noaptea Cum strângea şi măcelarul pielea de viţel tăiat. Izvora din mine însumi dar era şi-n orişicine Chip dumnezeiesc de fată, înger cu părul bălai, Poate printre stele doarme o aşa minune roză Dar în lumea pământească seamăn încă nu-i aflai. Ea pare că e nepoata zânelor care trecură În minuni de frumuseţe peste veşnicul pământ. Dar pare şi-o bunicuţă - cu aceiaşi grea măsură - Zânele ce fii-vor mâine şi alte secole la rând. Dumnezeu a vrut odată vieţile să ni le îmbine Şi din sfânta împărăţie să ne dea şi nouă un pic, Dar din pântecul zburdalnic acel bob de apă vie Ea l-a aruncat cu scârbă ca pe lucru de nimic. Acum a plecat cu altul, poate aşa îi e destinul Să n-o ducă niciodată alt bărbat către altar. Ei nu-i pasă că durerea scoate ciutura tristeţii Şi se lasă combinată, păcătoasa, c-un... ştrengar. Iar de atunci a mea privire e ocean cu undă tristă Legănat în mal de pleoape şi bătut de vântul dus Şi corăbii de durere scrijelesc obrazu-mi palid : Nu că-s părăsit de-o floare, ci... m-a părăsit Isus. 19.07.2015
sâmbătă, 31 mai 2025