Poezia vârstei

Poezia vârstei

Pe raza unui gând rebel,                             
Un adânc de suflet speră,                            
Clepsidra timpului din el                            
Schimbă fila efemeră.                                        

Lacrima-n obrazul vieții                            
Își dorește alinarea,                                      
Frânge Doamne timpu’n fracții...              
Să îi savurăm splendoarea.                        

Știm că timpul nu așteaptă,                            
Să stea în loc e desuet,                                 
Urcăm grabnic câte-o treaptă                      
Să punem floarea în buchet.                         

Tresărim privind trecutul,                           
Au fost mai mulți decât vor fi,                    
Anii cenzurează multul,                               
Plăceri și simple bucurii.                              

Adăugăm în tolba plină,                               
Lângă regrete, bucurii                                  
Ușor ne umplem de lumină                        
Când pun copiii pirostrii.                            

Ce-a fost Doamne și ce o fi,                         
Ne iartă și ne ferește,                                   
Drumul nostru doar Tu îl știi,                    
Și pe noi ne mântuiește!                               

Autor: Gabriel Stănciulescu