(Maiei – cuneiforme stelare) acum pot să-ţi mărturisesc odihnesc vertebra unei stele hoinare în zadar îţi aduni urmele buzelor de pe mine n-am să mă prăbuşesc printre atrii am să mă ţin de azur nu pot fi prinsă în plasa de fluturi a soarelui mâinile-ţi aruncă rădăcinile spre aştrii îţi caută polii între sefire mă las înfăşurată de atingerea albastrului din tine eşti aici cochetezi cu veşnicia mea numărându-mi coastele nu-mi aduna polenul din piele câteva mantre doar ecouri vibratile din alfabetul sacru desenează în pupile pasărea din mine îţi poate dărui câteva zboruri netezesc ţipătul când aşternutul nopţii te pierde printre coşmare dar n-am să întorc din subsoluri pagina fragilă a zilei aripa a-nghiţit tot abisul din mine paradisul s-a întors în pleoapă smerit bate irisul se poate deschide
sâmbătă, 31 mai 2025