cântam la două mâini o sonată de Beethoven pe zidul din fața noastră se deschidea o scară flexibilă a unui tempo pierdut armonia emoțională fluctua notele pe portativul speriat de tot ce e imprevizibil rupeți partiturile striga un copil de o mie de ani alergând pe scara înaripată de jos în sus de sus în jos într-un balans amețitor înțeles doar de noi adina v. 12.02.2020