Avusei un vis de-aseară, Toată noaptea…se făcea… Om cinstit, din casa mea, Să mă dea banii afară! Veneau, fraţilor, buluc, După mine, teancuri mari, Euroi, lire, dolari, N-aveam un’ să mă mai duc, M-alergau din dormitor, Prin sufragerie iar, Cât pe-aci eram să sar Din balcon să mă omor, Pân’ am pus mâna pe ei Şi-n veceu i-am ȋntrebat, Fără să-i fi numarat, De-unde-s, ȋn papucii mei?! C-am muncit decând exist, Nu am fost ales primar, N-am ajuns parlamentar, Ori mai sus, un manelist, Să ȋmi spună ei pe șleau, Cu tupeu, neobrăzaţi, Parcă ar fi fost furaţi, Să-i arunc dacă nu-i vreau! Io, ca să le fiu pe plac, Fi’nd de fel și-ambiţios, I-aruncai pe toţi, frumos, Pe fereastră, ȋntr-un sac, Şi de-atunci n-am mai ȋnchis Niciun ochi, m-am perpelit, M-am gândit și răzgândit Ce-o-nsemna așa un vis?! Ca s-aud ȋn zori bătăi Disperate,-n ușa mea… Finu Gică, o lichea, Mi-e vecin, șade la doi, Doar că, nu l-am mai văzut Pe golan de câţiva ani, De când i-am dat niște bani, Evident, cu ȋmprumut, Deschid ușa,-l văd ȋn hol, Dup-un vis așa tâmpit, M-așteptai de la falit C-ar vrea de ţigări un pol, “Nașule, să fii iubit!” Zise el cu glas vioi “Ţi-am adus banii napoi, Iartă-mă, sunt cam grăbit! Ia d-acilea, număraţi, Două mii, și una-n plus, Cu dobândă ţi-am adus Banii-n mână, cash, curaţi” C-ajunsei să mă ȋnchin… Visul meu de-azi-noapte-avut, Să iau bani daţi cu-mprumut, Şi ce domn e al meu fin! L-am ȋmbrăţișat, uimit, Întrebând printre pupici: “Ţi-ai luat cumva servici, De ești chiar așa grăbit?” “De-unde, nașule, bani ioc, Dar acuma am să-mi iau, Căci o masă vreau să dau La toţi fraierii din bloc, Şi pahare, negreșit, Să bem, să ne chefuim, Să ne supra-manelim… Nu uita…ești invitat! C-avusei azi-noapte-un vis, Ce-l avui de zeci de ani, C-o să-mi pice-un sac de bani Şi-am s-o duc ca-n paradis, Iar spre zori, așa, plocon, Cum se-aruncă-n bloc la noi, Pe fereastră-orice gunoi… Mi-a picat sacu-n balcon! De la unul de pe scară, Sictirit și disperat… Cred că banii-au ȋncercat Să ȋl dea din casă-afară!” Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025