În umbra unui pom pitic, Maria strânge pic cu pic Sudoarea zilei, între palme Și zice-n gând:"Mulțumesc Doamne!" Se- ndreaptă fata către sat, Pe drum, ea vede un bărbat Ce se- odihnea sub un stejar, Cănta din fluier cu mult har... Se- opri Maria sa-l asculte Și lacrimi îi căzură multe În țărna drumului umblat... Își spuse: " Îl iau de bărbat!" Se duse fata la stejar, Își puse capul pe pieptar Și auzi inima caldă Care-a pus notele în salbă. Maria și bărbatul tânăr Plecară, umăr lângă umăr, În satul care îi primiră Cu bucurie... și nuntiră Peste un an și mai apoi, Nu mai erau doar amândoi... Vlăstar de dragoste curată, Un prunc zâmbea într- o covată!