Poveste risipită-n vânt Ca-ntr-o poveste risipită-n vânt Se cern fulgi de zăpadă peste mine, O clipă uit iubite cine sunt Iar cerul cerne nori albi peste ruine. Din viața mea ,pătată de cerneală, A înflorit un zâmbet pe alei Şi uite ,mă încearcă şi pe mine Un dor nebun de florile de tei, De iarba umedă cu glas de primăvară, De tine şi de noi îmbrățişați! Am să rescriu povestea noastră iară Sub plopi bătrâni ,ce plâng îngenunchiați. Pe aripi albe ,ce cad înzăpezite, Voi scrie începutul unui vis Şi la sfârşit ,o pată de cerneală Ne va fi cer în noul paradis!
sâmbătă, 31 mai 2025