am adormit pe banca propriei minţi aşteptându-te la picioare vorbeau duhuri de ierburi gri şi bâiguiau esperanto nişte flori de nu mă uita deloc am visat că mă nasc din greu amintire locuiam pieptul tău cu chiria cuvintelor rotunjite plata la zi - şi-un umăr drag bonus un sărut m-a dat afară din vis când erai şi eram pe treptele dimineţii întreb ai fost unde eşti? scâncesc simptomatic deschid ferestrele spre pustiu cred că nu mai respir… ------------------------------------------- ZiFrumoasă (Mihaela Călin )