Bucăţi rupte din miez de inimă, mânjite artistic cu sângele lor, peste rame elegante, cioplite manual în doruri înlemnite pe ceas, stau expuse în lumina unui muzeu al fricii de uitare, în colţurile unor zâmbete perfecte. Ceilalţi din noi, îmbrăcaţi în clepsidre, varsă secunde peste mopuri, ce spală urmele de paşi ale ochilor ale gurilor ascunse în grimase, ale degetelor ochilor ce caută să atingă inimi... Un paradox strivit zi de zi în războiul dintre păreri, un război vechi din lemn uscat ce abia mai scârţâie lupta (cu viaţa).