Prețul tăcerii mele ... Urcam ades cu gândul pân-la stele, Și-acolo sus, în spațiul infinit, Am văzut un dor ce te-a dorit Țesut din amintiri și lacrimi grele! ... De câte ori de-atunci mi-am amintit De doru-acela cuprins de-a lui durere, Creștea alt dor în mine, cu putere, De-acolo dintre stele, din spațiul infinit! ... Și-mi aminteam cât te doream de mult, Cum te strigam atâtea nopți la rând, Cum adormeam de multe ori plângând, ... Că tu-mi cereai cu zâmbetul tău blând, Doar un cuvânt, doar un cuvânt, atât, Iar eu, în vremea-aceea am tăcut ... Și am plecat, apoi mi te-am pierdut! Urcam ades cu gândul pân-la stele. Plătind din greu prețul tăcerii mele!