Dimineața, într-un an, M-a'mbătat lumină nouă; Ca v r ă j i t, parc-așteptam O minune-n stropi de rouă... Zi de zi și an de an... Printre flori în risipire, M-a mângâiat cu alean Și m-a scăldat în iubire... Când flori cădeau rânduri, rânduri Din tei, ca ecou de ș o a p t e,,, Urmăream, căzut pe gânduri, Trenul ce-o ducea în noapte ::: .......................................... În zile triste, spre seară, Lângă teiul desfrunzit , Mai aștept în vechea gară Trenul ce n-a mai sosit !?. Prin ce gară, în ce vreme, Acel t r e n o fi trecând? – Primăvară, prea devreme, Mi-ai rămas numai în gând !
sâmbătă, 31 mai 2025