Vânticel de primăvară Ia-mi din suflet o povară Căci a început să doară Şi iubirea mi-o omoară! Suflă-mi gândurile triste, Să îmi dai, te rog, de veste Că e vremea de-o poveste În natura ce-nverzeşte! Rază de lumină blândă Vin’ pe faţa mea de-o udă Cu petale şi-mi inundă Ochii cu plăcerea crudă! Muguri uzi, intraţi în suflet Şi plesniţi pe buze-n zâmbet! Albinuţelor, discret, Ce vestiţi cu-atata zumzet? “Natura ce ne-nconjoară Aşterne salba cea rară De flori, pentru prima oară, În această primăvară!” Cu aripi de firicele De iarbă şi floricele, Zburăm până la stele Şi ne-ntoarcem păsărele. Acum, în tot şi în toate, Viaţa-n culori pastelate Intră cu flori parfumate… Inimile sunt scăldate În iubirile curate!