Primește-mă în seara care vine, sunt un pribeag cu suflet rătăcit, mânat de doruri sfinte către tine precum ursitele mi-au prorocit. Primește-mă în casă, nu te teme, să îmi urezi în prag și bun venit, aduc cu mine dalbe crizanteme să-ți mângâie surâsul răvășit. Am regăsit poveștile uitate, ți le voi spune să adormi ușor cu gândurile toate adunate sub aripa întinsă-a unui dor. Când zorii vor ajunge la fereastră eu voi pleca fără să spun ceva, vor plânge crizantemele în glastră de dorul meu și de uitarea ta.
sâmbătă, 31 mai 2025