Prin fiecare vers Pe metereze stau nezdruncinat cu o cădelniță de-argint, tămâitoare, cu cerul din neant învecinat privesc cu nostalgie înspre soare. Mă copleșesc emoții, n-am cuvinte ca un copil încerc să mă exprim, pe drumul meu ce-n adevăr sorginte se-ntrezăresc izvoare din elim. Si cufundat adânc în nopți cu stele culeg nectarul dulce din cuvânt, iubirea-i far în gândurile mele si-o unică speranță pe pământ. Zâmbesc voios dar zbuciumul rămâne si cântăresc emoții gram cu gram, Iar constient că viața mea apune mai pun pe răni, prin versuri, un balsam. Să las în urma mea înc-o speranță si-un steag având o cruce pe revers, si atuncea eu voi ști cu siguranță c-am să trăiesc prin fiecare vers. M Horlaci. 30/01/2016
sâmbătă, 31 mai 2025