Dedicaţie făcută vara trecută unei fetiţe cu ocazia zilei numelui. Spre pădurea fermecată, fredonând un cântecel, Purtând părul în codiţă şi cuprins într-un inel, Merge Sophia degrabă, având pregătit un dar, Pentru cea mai bună zână, din palatul de cleştar. Păsărele colorate, îi vorbesc pe limba lor Şi se-adună bucuroase, pentru a cânta în cor. Se ridică printre ramuri, ajutându-se de vânt, Ori coboară spre poiană, dinspre soare, cu avânt. Strălucind, cu apa lină, curge râul mlădios, Razele strălucitoare, unduindu-se duios, Peştii argintii înoată, făcând salturi de azur, Înălţându-se în aer, către cerul blând şi pur. Florile din poieniţă, spre fetiţă se arată, Scuturând parfum de aur, pe cosiţa-i nestemată Şi-i deschid poteca largă, către veşnicul palat, Ce se-nalţă într-o vale, de pitici înconjurat. Buna zână-i iese-n cale, sărutând-o pe Sophia. Şi îi spuse că mai ştie, că se cheamă şi Maria. - Mulţumesc prinţesă mică, pentru darul ce-ai adus, Între lucrurile sfinte, îţi promit că va fi pus. Iar la rândul meu, fetiţă, după cum am poruncit, Vietăţile pădurii, un cadou ţi-au pregătit. Astăzi, eu ţi-l dăruiesc, e iubirea de frumos Şi-ţi doresc ca toată viaţa, să îţi fie de folos.
sâmbătă, 31 mai 2025