Privește-mă galeș Pe cer e un licăr, mesteceni de stele Sau marea albastră, ca visele mele Când vine și saltă luceferi din gând În ceasul cel tainic în care îți cânt. Dar luna e nouă și-mi bate-n perete De-mi leagăn fiorii pe-ale nopților plete, Iar somnul, la nunta iubirii îl țin Iluzie vie, pe-altarul, destin. Și-albastrul vibrează cu visele roze Când luna cu mine visăm simbioze, Ne poartă poema tăcută în gând, Iar ceasul cel tainic la margini de rând. Privește-mă galeș din colțul de filă, Sculptând, o poemă pe-a vieții idilă Și-albastrele firii, cu visul șuvoi Când cerul, e-un licăr, în noaptea din noi.
sâmbătă, 31 mai 2025