Privirea, dorul, gândul Gândul, tăcut prieten sau duşman, închide noaptea spre zidire, iar patima, spre izbăvire, transformă crucea-n talisman. Dorul, un pod de legături tăcut peste a timpului cărare, e amintirea-aceea care ne întoarce spre trecut. Cuvânt nescris este privirea încărcată de tăcere, ce-aduce ca o adiere, din noi, de undeva, trăirea.